Săptămâna trecută am fost prezentă la o întâlnire cu părinți interesați de nutriția copiilor. Una dintre întrebările care a stârnit discuții vii a fost: „Ce facem dacă un copil (preadolescent sau adolescent) dorește să urmeze un regim alimentar diferit de cel al familiei? Acceptăm un stil de viață vegetarian sau vegan?”
Pe scurt, răspunsul e da, însă cu nuanțe importante.
Am întâlnit de-a lungul timpului numeroase situații în care copiii simțeau nevoia de autonomie și își exprimau această nevoie prin alegeri alimentare diferite de cele tradiționale din familie. Unii au optat pentru vegetarianism, alții pentru veganism. Părinții, de cele mai multe ori, mi-au cerut sprijin pentru a înțelege cum să răspundă acestor alegeri într-un mod sănătos și echilibrat.
Din perspectiva ghidurilor nutriționale actuale, dietele vegetariene și vegane pot fi implementate la copii, cu condiția să fie bine planificate și atent monitorizate de un specialist în nutriție. Este crucial ca înlocuirile alimentare să fie făcute corect și să se țină cont de suplimentarea anumitor nutrienți esențiali – vitamina B12, fierul, calciul și omega-3 sunt doar câțiva dintre aceștia.
Totuși, există și aspecte mai sensibile. La vârsta preadolescenței și adolescenței, influența grupului de prieteni poate deveni covârșitoare. Copiii pot adopta brusc diete restrictive, invocând motive nobile – protejarea animalelor, salvarea planetei. Dar uneori, în spatele acestor justificări, se pot ascunde alte motivații, mai puțin sănătoase.
Gabor Maté spunea cu înțelepciune: „Ține-ți copiii aproape”. Întărește-le valorile prin exemplul propriu și prin prezență constantă. Este mai bine să fie ancorați în reperele mature ale familiei decât să absoarbă valorile fragile ale unui anturaj fără busolă interioară.
Unelte simple, dar de mare impact: mesele împreună (măcar în weekend), gătitul în familie, implicarea în cumpărături. Aceste activități nu doar că îi conectează la rutina familiei, dar le oferă și un cadru stabil în care pot explora alegerile alimentare cu încredere și responsabilitate.
Un aspect puțin discutat, dar vital: unele diete restrictive sunt, de fapt, un paravan. Sub aparența unei alegeri sănătoase se poate ascunde dorința de scădere în greutate sau debutul unei tulburări de comportament alimentar, precum anorexia sau bulimia.
Semnale de alarmă care pot indica o tulburare de alimentație:
- Evitarea meselor sau găsirea constantă de pretexte pentru a nu mânca.
- Urmarea unui regim extrem de restrictiv, fără recomandare medicală.
- O obsesie pentru „mâncatul sănătos”, care exclude participarea la evenimente sociale obișnuite.
- Refuzul de a mânca alături de familie și prepararea propriilor mese.
- Izolarea socială.
- Gânduri recurente legate de greutate, sănătate sau imagine corporală.
- Obiceiul de a se verifica obsesiv în oglindă pentru a identifica presupuse defecte.
- Episoade frecvente de supraalimentare.
- Utilizarea laxativelor, suplimentelor sau plantelor cu scop de slăbire.
- Exercițiu fizic compulsiv, fără pauze, chiar și în caz de boală sau accidentare.
- Calozități pe articulațiile degetelor (semn al provocării vărsăturilor).
- Deteriorarea smalțului dentar (posibilă consecință a vărsăturilor repetate).
- Plecarea de la masă imediat pentru a merge la toaletă.
- Sentimente persistente de vinovăție, rușine sau dezgust legate de mâncare.
- Mâncatul pe ascuns.
Dacă ai suspiciuni că tu sau copilul tău vă confruntați cu o astfel de problemă, nu ezita să ceri sprijin. Discută cu un medic și, dacă este cazul, cere o trimitere către un specialist în sănătate mintală cu experiență în tulburările de alimentație. Dacă ai acces direct, apelează fără întârziere la un profesionist.
Mai bine prevenim decât să reparăm. Cu deschidere, empatie și informare, putem crea un mediu în care copiii să-și dezvolte relația cu mâncarea într-un mod echilibrat și conștient.