Un fenomen descris este efectul ”bulgărelui de zăpadă”. Adică, de la refuzul unui aliment sau neacceptarea mâncării la câteva  mese, părinții se panichează și își pot schimba comportamentul la masă.  Pot interveni cu metode de presiune, de distragere a atenției, de mituire, etc. Comportamentul lor poate duce la crearea altor obiceiuri care amplifică stresul legat de hrănirea copilului, cum ar fi hrănirea copilului cu ajutorul telefonului.

De obicei, depistarea cauzei sau a cauzelor este baza remedierii refuzului alimentar al copilului și de aici pornesc recomandările personalizate pentru a-l împrieteni pe copil cu mâncarea.

Pe parcursul ședinței de consiliere voi analiza factorii principali ai refuzului (medicali, senzoriali, dezvoltarea motorie, comportamentali, rutina de masă, etc), vei primi pași clari cu metode pe care să le aplici și vom urmări împreună progresele.

Cazurile în care refuzul alimentar al copiilor este grav și prezintă un risc pentru creșterea și dezvoltarea acestora este undeva de 1-5%. Aceste cazuri necesită abordare multidisciplinară iar rolul dieteticianului este de a depistarea deficitele nutriționale, corectarea acestora prin alimente, suplimente sau alimente speciale, de a crește varietatea nutrițională și de a asigura creșterea și dezvoltarea copilului până alimentația poate acoperi toate nevoile nutriționale ale copilului.