Mulți părinți se întreabă dacă copilul lor are nevoie de ajutor specializat atunci când vine vorba de refuzul alimentar. Problemele legate de mâncare pot varia de la un refuz alimentar ușor până la dificultăți mai serioase care necesită intervenție.
Ca părinți, cu toții ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri, iar atunci când apar dificultăți alimentare, instinctul ne îndeamnă să căutăm sfaturi. Adesea, familia, prietenii sau alte persoane binevoitoare oferă răspunsuri de genul: „E doar o etapă. O să treacă!”. Acest mesaj liniștitor poate fi adevărat în unele cazuri, dar, în altele, poate duce la amânarea unei intervenții esențiale.
De ce „o să treacă” nu este mereu soluția
Este adevărat că mulți copii trec prin etape temporare de refuz alimentar.
Totuși, dacă aceste comportamente persistă sau observi semne clare că alimentația copilului este dezechilibrată, este esențial să acționezi. Consultă lista de mai jos, care conține „semnale de alarmă” ce te pot ajuta să înțelegi mai bine situația copilului tău. Cu cât identifici mai multe puncte relevante, cu atât este mai important să consulți un specialist.
Probleme comune care pot indica necesitatea unui specialist
Stagnarea în greutate sau pierderea greutății
Copilul tău stagnează în greutate de o perioadă mai lungă de timp (3-6 luni, mai mult) sau chiar pierde în greutate? Dacă observi că micuțul tău coboară pe curba de creștere sau nu își menține greutatea adecvată vârstei, acesta poate fi un semn că alimentația lui necesită atenție specială.
* Refuzul alimentar la copii: când kilogramele nu reflectă statusul nutrițional
Refuzul alimentar nu înseamnă întotdeauna un copil subponderal. Este posibil ca un copilaș care respinge anumite alimente să aibă o greutate corespunzătoare sau chiar să fie încadrat în categoria de suprapondere sau obezitate. Totuși, o evaluare nutrițională amănunțită poate scoate la iveală deficite importante de nutrienți esențiali pentru o dezvoltare sănătoasă.
Printre nutrienții care pot lipsi din dieta unui copil cu refuz alimentar se numără: proteinele, zincul, vitamina D, fibrele, seleniul, vitamina E, fierul.
Deși unele studii arată că aportul caloric total al copiilor cu refuz alimentar nu diferă semnificativ de cel al altor copii, cei fără refuz alimentar, există o tendință în această categorie: consumul mai mare de dulciuri rafinate și alimente procesate. Alimentele care lipsesc din meniul copiilor cu refuz alimentar: fructele, legumele, peștele, carnea, leguminoasele. Refuzul acestor alimente nu este doar o problemă de moment. În multe cazuri, preferințele alimentare restrictive persistă până la vârste mai mari, chiar și în intervalul 10-13 ani, afectând diversitatea dietei și sănătatea pe termen lung.
Episoade repetate de sufocare, vomă sau tuse în timpul meselor
Dacă mesele sunt frecvent însoțite de sufocare, vărsături sau tuse, aceasta ar putea fi o problemă de coordonare sau chiar de aversiune alimentară.
Evitatul anumitor tipuri de alimente
Unii copii evită complet alimente din anumite texturi (de exemplu, alimente umede, crocante sau moi) sau grupe nutriționale întregi (cum ar fi carnea, legumele sau fructele). Dacă această situație persistă, poate fi nevoie de ajutor.
Un repertoriu alimentar foarte limitat
Copiii care mănâncă mai puțin de 20 de alimente diferite și nu acceptă alimente noi în timp ce renunță treptat la cele vechi pot avea dificultăți care necesită terapie.
Evenimente care pot contribui la dificultățile alimentare
- Reflux nazal frecvent: Dacă copilul tău a experimentat regurgitări pe nas, acest lucru poate afecta dorința de a mânca.
- Traume legate de înecare: Un incident în care copilul s-a înecat poate duce la refuzul anumitor alimente.
- Probleme de coordonare între respirație și alimentație: Un istoric de dificultăți în acest sens, mai ales dacă sunt însoțite de probleme respiratorii, ar putea indica necesitatea intervenției.
Etape de dezvoltare care pot ridica semne de întrebare
- Lipsa tranziției la piureuri pentru bebeluși până la 10 luni.
- Refuzul alimentelor solide până la 12 luni.
- Imposibilitatea de a trece de la sân sau biberon la cană până la 16 luni.
- Continuarea consumului exclusiv de alimente pentru bebeluși după 16 luni.
Semnale de alarmă observate de părinți
Nu doar copilul oferă indicii; părinții și îngrijitorii joacă un rol crucial în identificarea problemelor. Ai remarcat una sau mai multe dintre aceste situații?
- Descrii copilul ca fiind „mofturos” la mai multe controale medicale?
- Ai observat că bebelușul tău plânge sau se arcuiește la fiecare masă?
- Ai senzația că mesele sunt o bătălie constantă?
- Ai dificultăți în a face pe oricine altcineva să-l hrănească?
- Ai un istoric personal de tulburări alimentare și acum ai un copil care nu câștigă în greutate adecvat vârstei?
Cum te poate ajuta terapia pentru alimentație?
Terapia pentru alimentație este o intervenție specializată, multidisciplinară, care poate ajuta copilul să dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase și să depășească dificultățile asociate cu mâncarea. Această echipă poate fi compusă din: medic (pediatru, altă specialitate dacă o cauză a refuzului este o problemă medicală), psiholog (desensibilizări), logoped specializat în probleme de alimentație, dieteticianul. Fiecare specialist are un rol important în rezolvarea acestor provocări, dacă sunt identificare corect.
Dieteticianul specializat în nutriție pediatrică se asigură că deficitele în urma refuzului sunt acoperite corespunzător prin alimentele acceptate de copil, suplimente, alimente speciale.
Rolul echipei este să asigure nevoilor nutriționale ale copilului tău, susținerea emoțională pentru familie, construirea unui mediu pozitiv în timpul meselor și depășirea treptată a refuzului alimentar. O astfel de echipă este echipa EAT-telecare (https://www.eat-telecare.ro/echipa/).
Dacă ai identificat mai multe semnale de alarmă din această listă, consultă un specialist în alimentație pediatrică. Intervenția cât mai rapidă poate face o diferență uriașă în liniștea familiei și sănătatea copilului!
Referinte:
- Red Flags: https://sosapproachtofeeding.com/eating-red-flags-parent/
- Taylor CM, Emmett PM. Picky eating in children: causes and consequences. Proceedings of the Nutrition Society. 2019;78(2):161-169. doi:10.1017/S0029665118002586
Autor: Alecsa Oana Dietetician, Farmacist